sâmbătă, 26 mai 2012

Bruxism-scrasnitul din dinti


Bruxism - scrasnitul din dinti


Bruxismul reprezinta actul voluntar sau involuntar de inclestare a dintilor, in timpul zilei sau in timpul noptii. Este atat oproblema medicala generala, cat si ca una stomatologica, deoarece afecteaza dintii si structura care ii inconjoara, inclusiv capul.
Bruxismul se poate manifesta prin:
·         inclestarea repetata a dintilor,
·         scrasnitul asemanator cu mestecarea in gol. 
Bruxismul apare si la copii, avand drept cauza aliniamentul incorect al dintilor, sau procesul de crestere al acestora. La copii aceasta afectiune se amelioreaza odata cu cresterea, la adulti boala continua, fiind agravata de stres. Cazurile severe necesita atentie speciala, pentru a preveni complicatiile. 

Cauzele bruxismului 
In privinta cauzelor, parerile sunt impartite - in vreme ce unii specialisti spun ca stresul este principala cauza si ca bruxismul poate afecta dantura, altii sunt de parere ca aceasta afectiune se transmite genetic si ca nu are efecte concludente asupra danturii. 
 Stresul - Este cea mai intalnita cauza a bruxismului. Stresul poate perturba somnul, producand episoade de scrasnire involuntara a danturii. 
 Agresivitatea - Bruxismul poate fi semnul fie a frustrarii si furiei reprimate, fie a unei personalitati agresive, in al doilea caz agresivitatea fiind exprimata. 
 Alinierea anormala a dintilor - Malocluzia este una dintre cauzele fizice ale bruxismului. Expertii sunt de parere ca alinierea incorecta are duce la frecarea involuntara a dintilor, in momentul in care acestia se suprapun. Aceasta cauza nu a fost confirmata inca de studiile clinice. 
 Dezvoltarea dintilor si a maxilarului - Aceasta este o cauza obisnuita la copiii pana la varsta de 7 ani, deoarece cresterea dintilor poate produce mancarimi la nivelul gingiilor. Scrasnitul este un raspuns al corpului la acest proces. De obicei, pe masura ce trece timpul, aceasta afectiune se amelioreaza. 
 Complicatia altei boli - Studiile au aratat ca bruxismul poate fi o complicatie a unor boli precum Parkinson sau Huntington. Prima este o boala degenerativa ce afecteaza abilitatile motorii, iar cea de-a doua este neurologica si afecteaza coordonarea miscarilor. 

Simptome 
Deoarece bruxismul se manifesta cu precadere in timpul noptii, persoana care doarme langa pacient este cea mai in masura sa observe principalul simptom: scrasnitul intens si zgomotos al dintilor. 
 Dureri la nivelul maxilarului - Urmarile bruxismului sunt durerile prezente mai ales la nivelul gurii, maxilar si muschii acestuia. 
 Dificultati in deschiderea si inchiderea gurii. 
 Dinti sensibili - Mai mult de jumatate din cei afectati de bruxism au dintii sensibili. La alimentele foarte reci sau fierbinti apare o durere extinsa si la gingii. 
 Dureri de urechi sau la nivelul articulatiei temporomandibulare - Durerile de urechi sunt cauzate de contractia musculaturii maxilarului. 
 Dureri de cap - Durerile de cap sunt de asemenea cauzate de contractia musculaturii, acestea fiind de obicei usoare si disparand de la sine sau cu ajutorul unui analgezic. 
 Dureri faciale - Desi zona cea mai afectata este cea a gurii, contractiile maxilarului pot afecta si musculatura adiacenta. Durerile la nivelul muschilor fetei sunt foarte comune. 
 Lezarea tesutului din interiorul obrajilor - Este foarte probabil ca, in timpul scrasnitului, intre dinti sa patrunda tesutul din interiorul obrajilor, mai ales daca pacientul este pozitionat pe o parte. 
 Erodarea smaltului - Persoanele ce sufera de bruxism au de obicei dintii cu dentina expusa, sau sunt tociti, fisurati, ciobiti. 

Complicatii 
Tocirea si ciobirea dintilor - Izbirea dintre dinti traumatizeaza fizic suprafata danturii. Efectele obisnuite sunt tocirea anormala, fracturarea coroanei, clatinarea saucaderea dintilor. 
Clatinarea dintilor. 
Vatamarea osului alveolar. 
Afectiuni ale articulatiei temporomandibulare - Articulatia temporomandibulara este cea care uneste maxilarul de craniu si se misca in timpul vorbirii. Prin urmare, este suprasolicitata in timpul scrasnirii dintilor, cand se misca in lateral. 
Dureri de cap cronice - Durerile de cap sunt asociate cu stresul, iar stresul este principala cauza a bruxismului. Insa mai mult decat tensiunea si anxietatea, miscarile si contractiile involuntare a maxilarului pot produce migrene severe. Complicatiile asociate sunt insomnia, anxietatea si depresia. 
Modificarea muscaturii - Dupa operioada de timp dintii se tocesc si aluneca, fortand schimbarea muscaturii pentru a putea consuma alimente mai tari. 

Remedii
B
ruxismul este o afectiune usoara, care nu duce la complicatii si nu necesita tratament specializat. Atunci cand efectele sunt vizibile, exista  remedii, in functie de cauza afectiunii. 
Tehnici de reducere a stresului 
Dispozitive dentare 
Terapie comportamentala 
Medicamente 
Remedii simple - Inainte de culcare puteti rontai un morcov,daca ati avut o zi stresanta incercati un masaj de relaxare, sau un pahar de lapte ori ceai cald inainte de culcare, incercati sa relaxati muschii maxilarului, aplicand o compresa calda.

Arsurile solare


Arsurile solare


Expunerea irationala si abuziva la soare, in lipsa luarii unor masuri de protectie impotriva radiatiilor ultra-violete, provoaca  arsuri tegumentare, leziuni ale pielii.
Factori de risc:

  •  probleme imediate la nivelul pielii (arsurile solare)
  • agravarea unei conditii patologice preexistente ( boli cardio-vasculare, boli autoimune –lupus eritematos sistemic sau diferite colagenoze).
  • aparitia unor boli cu evolutie indelungata (cancerul de piele)
  • alte efecte nocive, pe langa arsurile de piele, cum ar fi:
           a) insolatie sau alte probleme cauzate de temperaturile excesive
           b)reactii alergice, atat la radiatiile UV, cat si la unele produse de protectie solara
           c) probleme de vedere: scaderea acuitatii vizuale, leziuni ale retinei, mergand pana la pierderea partiala sau totala a vederii.

  • pericole pe termen lung:
            a) risc crescut de aparitie a cancerului de piele
            b) agravarea unor boli ca lupus eritematos, poliartrita reumatoida, psoriazis
            c) aparitia cataractei
            d) modificari pigmentare si structurale la nivelul pielii - aparitia unor pete maronii sau a ridurilor premature.

Arsurile de gradul I sunt superficiale, interesand doar stratul extern al pielii . 
Se manifesta clinic prin dureri locale de intensitate moderata, aparute pe fondul unei zone intens eritematoase si cu sensibilitate modificata. Se pot trata la domiciliu.  
Arsurile de gradul II sunt leziuni mai profunde, mai dureroase, necesita un timp mai indelungat pentru vindecare si un tratament complex. Tegumentul apare eritematos, edematiat si prezinta flictene (basici sau pustule). Durerea este mai intensa, ceea ce atesta o afectare profunda, implicand chiar si terminatiile nervoase.
Tratamentul la domiciliu include masuri terapeutice ce au scopul de a ameliora simptomatologia unei arsuri de gravitate medie:
  •  aplicarea de comprese reci pe zonele afectate 
  •  efectuarea frecventa de dusuri cat mai reci 
  •  aplicarea locala de lotiuni calmante
  •  datorita vasodilatatiei aparute in urma expunerii la soare, pot aparea episoade de hipotensiune arteriala, cefalee sau febra, cazuri in care se recomanda consumul de lichide in cantitate cat mai mare (de preferabil, nu foarte reci); pacientul trebuie sa se linisteasca intr-o incapere racoroasa si sa fie intins pe pat pana cand simptomatologia se amelioreaza
  •  de asemenea, aplicarea locala de comprese cu lapte sau iaurt are rol benefic in calmarea durerilor produse de arsuri 
  •  ungerea zonei cu ulei de salvie sau de levantica 

Masuri de protectie inainte si dupa expunerea la soare:
  1.  reducerea timpului petrecut la soare
  2.  evitarea orelor periculoase (in special daca persoana prezinta si factori de risc pentru expunerea la soare)
  3.  utilizarea produselor de protectie solara
  4.  adaptarea hainelor la temperatura mediului.













sâmbătă, 19 mai 2012

Sindromul Tourette


Sindromul Tourette

Sindromul Tourette este o afectiune neurologica relativ rara, caracterizata prin miscari repetitive, stereotipe si involuntare numite ticuri. Acestea pot fi insotite de coprolalie (tendinta patologica de a utiliza cuvinte obscene, de natura scatologica sau sexuala) si de ecolalie (repetarea automata a unor cuvinte auzite la altii). 
Sindromul poarta numele neurologului francez care l-a descris pentru prima data in 1855 -Gilles de la Tourette. 
Debutul simptomelor se produce la 2 -15 ani , prin ticuri simple ale fetei, gatului, membrelor, apoi, dupa un anumit interval de timp, survin ticurile complexe ce se asociaza primelor. Cu un efort de vointa si de concentrare, bolnavii isi pot controla uneori aceste ticuri, sau pot sa le intarzie pana cand se gasesc intr-un loc unde se pot manifesta fara sa deranjeze. Dar majoritatea ticurilor se manifesta in cele din urma aceasta fiind natura bolii. 
Incidenta sindromului Tourette este de 3 -4 ori mai mare la barbati decat la femei. Numarul bolnavilor este greu de estimat, intrucat persoanele care prezinta ticuri usoare nu sunt constienti de existenta bolii. 
In general, tulburarea Tourette evolueaza prin episoade de remisie urmate de perioade de agravare. La copil, acestea sunt mai marcate decat la adult. Desi este o afectiune cronica, cu simptome ce dureaza toata viata, la majoritatea pacientilor cu acest sindrom, cele mai grave simptome apar in adolescenta, urmate de o amelioare ce continua in viata adulta. 
Desi nu exista un tratament care sa vindece sindromul Tourette, persoanele afectate au o durata de viata normala, iar unii nu necesita tratament daca ticurile nu sunt suparatoare. Unii copii depasesc boala dupa adolescenta.

Cauze
Cauzele sindromului Tourette nu sunt complet cunoscute, dar se pare ca factorii genetici joaca un rol important. 

Semne si simptome
Simptomele prezente in sindromul Tourette pot fi clasificate in manifestari motorii, vocale si comportamentale.
Ticurile motorii simple (clipitul pleoapelor, incretirea nasului, ridicarea umerilor, grimase, scuturarea capului) sunt gesturi rapide, fara scop si pot fi stanjenitoare pentru pacient sau chiar dureroase.
Ticurile motorii complexe  pot include orice tip de miscare produsa de corp: salturi, rotiri, muscarea buzelor, atingerea unor persoane sau obiecte si efectuarea unor gesturi obscene (copropraxie). 
Compulsiile si ritualurile sunt actiuni voluntare si organizate: intinderea de 10 ori a mainii inainte de a scrie, ridicarea si asezarea scaunului in mod repetat pana ajunge in pozitia dorita, repetarea unei fraze de 3 ori, etc. 
Ticurile vocale simple consta in emiterea unor sunete sau zgomote fara semnificatie: expiratie zgomotoasa, tuse, dregerea vocii sau ticuri ce imita sunetele emise de animale (latrat, mieunat, etc.).
Ticurile vocale complexe cuprind cuvinte, sintagme sau fraze cu semnificatie lingvistica. 

Simptomul cu cel mai mare impact social este coprolalia - utilizarea exploziva a unor cuvinte obscene, agresive sau inacceptabile din punct de vedere social. Desi aceasta se observa in cca 30% din cazuri, coprolalia ramane cel mai bine cunoscut simptom al sindromului Tourette. 
Cele mai frecvente tulburari comportamentale sunt deficitul de atentie, obsesiile, compulsiile, iritabilitatea, agresivitatea, comportamente automutilante si depresia. Tulburarea obsesiv- compulsiva este frecvent intalnita la pacientii cu sindromul Tourette. 
Pana la 50% din copiii cu acest sindrom sufera si de sindromul hiperactivitatii si a tulburarilor de atentie, ce pot afecta profund performantele scolare. Tulburarile de atentie preced aparitia simptomelor sindromului Tourette si se pot agrava pe masura dezvoltarii ticurilor. 
Aceste criterii de diagnostic nu cuprind insa toata gama de dificultati comportamentale frecvente la pacientii cu sindromul Tourette, precum dificultatile de atentie, compulsiile si obsesiile.


vineri, 18 mai 2012

Ticurile


Ticurile sunt gesturi sau sunete repetate inconstient si involuntar, care nu au o utilitate reala in efectuarea vreunei activitati si nici nu au drept scop producerea unui confort corporal (de exemplu, tusea sau dregerea vocii, care nu sunt produse pentru ca ar exista ceva care irita gatul). Ticurile apar atat la adulti cat si la copii.
Copilul isi roade unghiile, clipeste foarte des, se schimonoseste sau se balbaie? Pentru a-i corecta gesturile nervoase trebuie mai intai sa le afli cauza. 

Cauze si manifestari 
Factorul principal care conduce la aparitia ticurilor este stresul. Atat adultii cat si cei mici se streseaza. Copiii dezvolta tot felul de gesturi nervoase pentru ca nu sunt capabili sa-si exprime ingrijorarile si nelinistile, nici lor insisi, dar nici altora.  Ticurile sunt modalitatea prin care reusesc sa-si depaseasca anxietatea si sa ramana calmi in situatiile dificile, dar si mijlocul prin care atrag atentia parintilor si celor din jur ca au nevoie de ajutor si de atentie. Sunt, o supapa prin care cel mic se elibereaza de tensiunea psihica. Ticurile pot aparea chiar de la varste fragede (2-3 ani) si se pot manifesta in diverse moduri. Cel mai frecvent intalnite sunt: tusea, dregerea vocii, scrasnitul din dinti, roaderea unghiilor, clipitul des, schimonosirea fetei (intinderea gatului, intoarcerea capului intr-o parte, strambatul din nas etc.), rasucirea sau roaderea unei suvite de par, balbaiala, ridicarea din umeri. Ignorarea acestor gesturi nu este o solutie. Parintii trebuie sa incerce sa descopere cauza acestor manifestari si apoi sa ia masuri pentru a le elimina. 
Mai importanta decat corectarea ticurilor nervoase este aflarea cauzei acestora.
Ce anume ii poate provoca un disconfort copilului? Poate ca au intervenit unele modificari in mediul sau inconjurator (schimbarea locuintei sau a scolii, venirea pe lume a unui fratior etc.), poate ca atmosfera din familie este tensionata (certurile parintilor, separarea lor, lipsa indelungata a unuia dintre parinti). Adeseori poate fi de folos opinia persoanelor din afara familiei, care poate au observat lucruri pe care tu le-ai trecut cu vederea si ale caror constatari te-ar putea ajuta la elucidarea cauzei. Cand nu esti direct implicat intr-o situatie, vezi lucrurile mai clar decat cei implicati. 
Si adultilor, care au exercitiul vointei, le este greu sa renunte la un obicei (de exemplu la fumat), dar pentru copii este si mai dificil sa se dezbare de ticuri. Nu rareori se intampla ca parintilor sa le fie mai usor sa tolereze ticurile copilului decat sa se straduiasca sa le corecteze. Totusi, cu rabdare, acest lucru este posibil, chiar daca vor trece cateva luni pana cand cel mic se va debarasa de toate gesturile automate. Important este sa abordezi problema cu mult calm si fara sa-i atragi atentia prea mult asupra acestor ticuri nervoase. Copilul nu este constient ca face anumite gesturi si nu trebuie pedepsit sau certat. Daca te infurii nu faci decat sa-i creezi confuzie si sa-i oferi o portie suplimentara de tensiune nervoasa, alaturi de cea pe care deja a acumulat-o. Este putin probabil sa scape de ticuri atata timp cat tensiunea psihica generatoare nu este inlaturata. Asadar, nu ticurile in sine trebuie eliminate, ci stresul. 
Recomandari 
  •  Noteaza intr-o agenda in ce momente ai observat ca apar ticurile, intensitatea si frecventa lor. Dupa ce vei descoperi ce situatii se asociaza cu aparitia ticurilor, vei putea incerca sa schimbi ceva. De exemplu, daca prezinta numeroase ticuri atunci cand te astepti sa aiba succes intr-o activitate (sa ia o nota mare la un test, sa iasa primul intr-o intrecere), ar fi bine sa-ti reduci pretentiile. Un parinte perfectionist sau exigent poate fi cauza tensiunii interioare a copilului, care va trai cu teama ca-l va dezamagi. Nu-i cere sa faca mai mult decat poate!
  •  Incearca sa-l sensibilizezi privind ticurile sale, pentru a-l stimula sa coopereze. Dar nu face acest lucru oricum: amintindu-i mereu ca face un anumit gest, il stresezi mai tare si ar putea aparea noi ticuri. Intreaba-l simplu: "Ai constatat ca iti rasucesti o suvita de par atunci cand te uiti la televizor?i. Copilul va raspunde ca nu, dar simplul fapt ca i-ai atras atentia il va ajuta sa realizeze ca face acest gest.
  •  Un tic nervos al ochilor poate indica o problema de vedere, cum ar fi miopia. Elimina aceasta posibilitate ducand copilul la un control oftalmologic.
  •  Incurajeaza-ti intotdeauna copilul sa exprime ceea ce simte, mai ales daca ai constatat ca ticurile sunt asociate cu un eveniment care l-a traumatizat sau cu o situatie care l-a speriat. Pune-l, de exemplu, sa deseneze acea situatie stresanta si apoi invita-l sa-si comenteze desenul sau, pur si simplu, discutati despre acel eveniment.
  •  Arata-i ca il iubesti si ca esti alaturi de el ori de cate ori are nevoie de ajutor. Copilul trebuie sa simta ca este iubit in ciuda oricarui tic pe care il are. Oferindu-i multa iubire, il ajuti sa depaseasca problema.
  •  Atunci cand il certi pentru ca s-a comportat urat (a fost obraznic, a lovit un copil etc.), ai grija sa-i critici comportamentul, nu pe el ca persoana, pentru a nu-i altera increderea de sine. Spune-i: "Ai facut un lucru foarte urat si nu "Esti un prost!i sau "Nu vreau sa te mai vad in fata ochilori. 

Ajutor de specialitate Deseori, odata eliminat stresul, gesturile automate vor tinde sa se atenueze, pentru ca apoi sa dispara. In cazul in care observi ca ticurile incep sa-i influenteze negativ viata sociala sau scolara este recomandabil sa te adresezi unui psiholog.

Polinoza-Febra de fan


Polinoza-Febra de fan

Polinoza reprezinta o alergie la polenul diferitelor plante. Polenul se transmite pe caleea aerului si provoaca, la contactul cu mucoasa nazala sau oculara, o reactie alergica imediata (de tip 1).
Polinoza poate fi declansata de polenul diferitelor tipuri de plante, cum ar fi: graminee (secara), ierburi, pomi (mesteacan, stejar), arbusti (alunul) si plante medicinale (pelinul negru). In functie de perioadele de polenizarea ale acestor plante, polinoza poate sa apara de mai multe ori pe an. 
De obicei polinoza se asociaza si cu o reactie incrucisata la alimente care contin proteine a caror structura moleculara e similara cu a alergenului polen. Se intampla adesea ca persoanele alergice la polenul de mesteacan, de exemplu, sa reactioneze alergic si la alune.   
Simptomele tipice din polinoza sunt : lacrimarea, senzatia de arsura la nivel lacrimal, stranut, rinoree, nas infundat, tuse, gat iritat, reactii alergice ale pielii (inflamari si roseata). Pot sa apara de asemenea probleme de concentrare si de somn. Cazurile grave se asociaza cu dispnee si pot duce la astm bronsic de etiologie alergica. Riscul persoanelor alergice la polen de a se imbolnavi de astm este 3 ori mai mare decat al celor non-alergice. 
In paralel cu reactiile alergice specifice, polinoza poate determina si o hipersensibilitate nazala fata de factori iritanti nespecifici cum ar fi fumul de tigara, praf, substante mirositoare, schimbari de termperatura, care se manifesta prin stranut
Trebuie evitat, pe cat posibil, a contactului cu factorul alergen. Pentru ameliorarea simptomelor acute din polinoza se adminstreaza antihistaminice cu actiune rapida, solutii de glucocorticoizi si corticoterapie inhalatorie.
Polinoza ramane de regula toata viata. Netratata, alergia poate migra de la nivelul cailor respiratorii superioare si al conjunctivei oculare la nivelul cailor aeriene inferioare, cauzand simptome astmatice.   
Masuri de preventie:
·         evitati campiile inflorite sau aleele cu mesteceni si informati-va in legatura cu incarcatura de polen a aerului;concentratia in polen a aerului in mediul rurale este crescuta mai ales dimineata intre orele 4-6 concentratia cea mai mica in polen-optima pentru a aerisi- se gaseste intre orele 19-24. In mediul urban concentratia in polen a aerului este cea mai scazuta dimineata intre orele 6- 8
·         plecati in vacante in perioadele cand nu este perioada de polenizare

·          folositi filtre de polen in sistemele de aerisire auto si in aparatele de aer conditionat 
·         aspirati zilnic,folosind aspiratoare cu filtru HEPA
·         stergeti zilnic podelele cu o carpa umeda
 
·         spalati –va parul inainte de culcare
·         nu lasati in dormitor hainele cu care ati iesit afara

CaliVita produse recomandate in alergii

joi, 17 mai 2012

ADHD ( Tulburare hiperkinetica)


ADHD ( Tulburare hiperkinetica), este o afectiune comportamentala, de natura neurobiologicã, destul de frecvent întâlnita la copii si adolescenti, de cauza nedeterminata, care este caracterizata  de un set de manifestari implicand lipsa de atentie, agitatia excesiva si impulsivitatea. afectati
3-5% din copiii de varsta scolara sunt afectati de aceasta tulburare, aprox 60% resimtind boala si la varsta adulta.Este o problema medicala ce debuteaza in copilarie si daca nu este descoperita si tratata la timp poate afecta si viata adulta.
Acest comportament este, in general, observat inainte de varsta de 7 ani. Simptomele trebuie sa fie observate in cel putin doua locuri, spre exemplu la scoala, acasa, in comunitate, in crese, si pentru cel putin 6 luni. Multi  copii se comportă uneori astfel, diagnosticul de ADHD poate fi stabilit unui copil numai de către un specialist.
Simptomele ADHD se împart în trei categorii: 

  • deficit de atentie
  • hiperactivitate
  • impulsivitate
Simptomele de neatenţie

  • nu este atent la detalii, greşeşte din neglijenţă
  • îşi menţine cu greutate concentrarea la lucru sau la joacă
  • nu asculta atunci când cineva i se adresează direct
  • nu respectă instrucţiunile; nu termină ceea ce a început
  • are dificultăţi în a-şi organiza sarcinile şi activităţile
  • evită activităţile care necesită efort intelectual susţinut
  • pierde lucruri de care are nevoie
  • este distras de zgomote exterioare
  • este uituc în activităţile cotidiene
  •  face lucruri care sunt periculoase fara sa se gandeasca la posibilele consecinte
Simptomele de hiperactivitate

  • se agită sau se foieşte
  • se ridica de pe scaun
  • aleargă sau se caţără atunci când nu ar trebui
  • are dificultăţi în a se juca sau în a se angaja în activităţi în linişte
  • este mereu în mişcare
  • vorbeşte excesiv
Simptome de Impulsivitate

  • răspunde înainte ca întrebările să fie complete
  • are dificultăţi în a-şi aştepta rândul
  • întrerupe sau deranjează alte persoane
Cele mai frecvente afecţiuni care pot coexista cu ADHD sunt:

  • dificultăţi de învăţare 
  • tulburarea opoziţionismului provocator şi tulburarea de conduită  
  • tulburările afective şi anxioase 

Copiii cu ADHD pot fi intarziati cu aproape 30 % din varsta actuala in capacitatea de fi atenti si de a tine minte. Acest lucru inseamna ca un copil de 9 ani poate sa se comporte ca unul de 6 ani in ceea ce priveste capacitatea de concentrare si control. De aceea, este foarte greu pentru copilul cu ADHD sa se integreze in grupuri de aceeasi varsta cu el. Asta nu inseamna ca este mai putin inteligent, ci ii este afectata doar abilitatea de controlare a impulsurilor.

Adultii suferind de ADHD pot prezenta:

afectarea activitatii scolare

  •  rezultate academice modeste sau chiar slabe, sub medie, in antecedente
  •  probleme de conduita si purtare in timpul orelor de curs, impotriva lor fiind luate adesea masuri punitiv-disciplinare 
  •  abandon scolar sau necesitatea de a repeta una sau mai multe clase.
afectarea activitatii profesionale

  • sunt predispusi sa isi schimbe locul de munca frecvent si sa aiba rezultate nesatisfacatoare la slujba 
  •  sa nu aiba impliniri profesionale notabile, sau avansari de-a lungul carierei
afectarea activitatilor sociale

  •  au un nivel socio-economic mai redus fata de populatia generala 
  •  au tendinta de a incalca legea mai usor: primesc numeroase amenzi de circulatie, li se suspenda permisul de conducere mai frecvent, sunt implicati in accidente rutiere 
  •  folosesc substante stupefiante ilegale 
  •  fumeaza si asociaza si alti factori de risc pentru sanatate 
  •  recunosc si accepta mai frecvent ca populatia generala problemele de adaptare sociala cu care se confrunta.
afectarea vietii afective

  •  au probleme in casnicie si de obicei trec prin mai multe mariaje 
  •  au o incidenta mai mare a divorturilor si separarilor din cuplu
Terapia combinata, constand in administrarea de medicamente, suport psihologic si terapia specifica adresata tulburarilor comportamentale are efecte benefice.
Fiind o suferinta cu debut in copilarie, majoritatea adultilor cu ADHD s-au adaptat acestei conditii, iar in cazul in care tulburarea este tratata corespunzator, calitatea vietii lor se poate imbunatati simtitor, putandu-si desfasura activitatile profesionale si personale ca orice membru al comunitatii in care se afla.

Produse CaliVita recomandate

Rhodiolin   2x1 capsule/zi, dimineata si seara
Noni Liquid 15 ml de 3 ori pe zi, dimineata,pranz,seara sau Noni Caps 3x1 capsule/zi, dim, pranz si seara
Super Soya Lecithin   2x1/zi dimineata si seara
Stress Management B Complex  2x1 tablete/zi dimineata si seara

Boala Lyme-Borrelioza Prezentare video


Boala Lyme- Borrelioza

Boala Lyme este o boala infectioasa produsa de o bacterie (Borrelia Burgdorferi), transmisa omului prin intepatura  de capusa.   Pentru ca o persoana sa aiba boala Lyme trebuie: 

  •    sa fi fost muscata de o capusa sau de o nimfa 
  •    capusa respectiva sa fi fost purtatore de bacterii Bb (20% din capuse sunt puratatoare de bacterii Bb, dar procentajul variaza in functie de regiune) 

In ciuda faptului ca nu este recunoscuta oficial ca endemica, boala este foarte raspandita pe glob. Boala este putin cunoscuta si de cele mai multe ori gresit diagnosticata!
Poate  fi vorba de una sau mai multe tulpini de Bb implicate in infectie, dar prin muscatura de capusa de regula, impreuna cu infectarea cu Bb, se pot transmite si alte co-infectii (Babesia, Erlychia, Chlamydia Trachomatis, Bartonella etc.)
Afecteaza intregul organism, simptomele ei mimeaza foarte bine simptomele altor boli si reactia individuala fata de agentul patogen este foarte diferita de la om la om, de aceea este numita ,,boala cu 1000 de fete,,. Se spune chiar ca ar putea "copia" simptomele a circa 200 de boli. Pe de alta parte, fiecare pacient bolnav de Lyme are propriul sau tablou de simptome. 
Boala are trei stadii:
1.eritemul cronic migrator
2.infectia diseminata-spirochetele se raspandesc in intreg organismul in diverse zone
3.infectia persistenta-apar semnele unor complicatii grave
Borrelia Burgdorferi are caracteristici specifice fata de ceilalti agenti patogeni.
Durata de generare a unei noi generatii de bacterii este de 72-100 ore (foarte lunga), iar ciclul ei de viata este in jur de 4 saptamani (deosebit de lung). Din aceasta cauza este nevoie de un tratament lung, in cure de minim o luna, care sa acopere perioada de viata a unei generatii de bacterii. 
Bacteria Bb, fiind foarte mica (10-20 nm) intra in celule si se cantoneaza in tesuturile slab irigate (nervi, lichidul sinovial, etc.) unde sistemul imunitar (seria celulelor albe) si oxigenul ajung cu greutate. Intracelular, bacteria locuieste in niste vezicule acide (pH mic) care impiedica patrunderea antibioticelor in apropierea bacteriei. 
Bacteria comuta intre 3 forme genetice, in functie de vitregia conditiilor intalnite in organismul gazda: spirocheta, forma sporoida (vegetativa) si o forma chistica - toate acestea in incercarea de a supravietui. 
Simptome ale bolii Lyme:
Lyme stadiul 1-ECM - eritemul cronic migrator - faza incipienta a boli

  • pata / pete care se muta pe corp
  • transpiratii puternice
  • febra
  • dureri musculare (ca dupa o gripa)
  • dureri de cap (ca dupa o gripa)
  • pata rosie la locul muscaturii de capusa
  • stare de  slabiciune, oboseala marcata
  • tulburari de somn
  • tulburari de vedere (privire incetosata, dubla, chiar disparitia campului vizual)
Lyme stadiu 2 - faza deja cronica / vechime peste 6 luni de la debut

  • dureri articulare
  • dureri in tendoane, calcaiul lui Ahile, etc.
  • dureri si/sau usturimi in muschi
Lyme stadiu 3-tulburari cardiace si neurologice

  • amorteli ale membrelor, capului, etc.
  • intepaturi (ca acele de cactus)
  • furnicaturi (ca si cum s-ar misca pe piele niste furnici)
  • urzicaturi (ca si cum ai fi fost urzicat)
  • tulburari de inghitire
  • tulburari de urinare (frecvent, senzatia imperioasa de a urina)
  • ameteli
  • dureri de cap
  • senzatia de "nisip in ochi" sau "urzicaturi in ochi", etc.
  • paralizii ale fetei sau ale membrelor
  • tulburari psihiatrice: depresie, anxietate, atacuri de panica, obsesii, fobii, tulburari emotionale (care mimeaza bipolaritatea), etc.
Oricat ar parea de justificate aceste simptome, nu excludeti posibilitatea de a fi fost infectat printr-o muscatura de capusa, chiar daca nu va amintiti ca ati fost muscat.
 Multi bolnavi de Lyme au fost gresit diagnosticati ca avand: "scleroza multipla", "reumatism" sau "poliartrita reumatoida", "tulburari psihiatrice" (depresie, anxietate, obsesii sau tulburari obsesiv-compulsive, bipolaritate, etc.), "neuropatie alcoolica" sau "neuropatie diabetica", etc.
Daca aveti boala Lyme, nu va puteti vindeca decat printr-un tratament specific si de durata. 
Cea mai precisa analiza de laborator este microscopia in camp intunecat, prin care se poate vedea bacteria in sange sau LCR (lichidul cefalo-rahidian) –(mai multe detalii despre aceasta investigatie si adresa unde puteti sa o faceti va putem da daca ne contati la adresele de pe site).
Tratament sustinut si de durata
Schemele de tratament sunt foarte diferite, unii medici (dr. Burascano - SUA, dr. Bozsik - HU, etc.) prescriu scheme de tratament complexe, cu doua sau chiar mai multe antibiotice (ceftriaxona, amoxicilina, claritromicina, doxicilina, etc.), in combinatie cu un antiparazitar (Metronidazol, Tinidazol, etc.) care distruge forma vegetativa a bacteriei.
Dozele prescrise sunt in general ridicate si se intind pe perioade de timp lungi (saptamani si luni), tratamentul putand dura ani de zile (cu pauze intre cure, fireste, necesare pentru refacerea florei microbiene benefice din intesetin, a tabloului sanguin si a celorlalte functii vitale: ficat, rinichi, etc.). *
Profilaxia
Masuri ce pot fi luate pentru a preveni boala Lyme:
  • evitati zonele cu capuse: padurile ,tufisurile, in lunile mai, iunie ,iulie.
  • utilizati spray-uri anti-insecte, purtati haine lungi ,mulate si deschise la culoare in zonele inpadurite
  • folositi pesticide.
Sfaturi utile
Capusele le puteti intalni in gradina, in parcuri publice, pe pomii din livada sau in padure, in iarba sau pe gazonul din jurul casei,  pe terenul de fotbal, in camping, in ierburile de la marginea lanurilor, pe animalele noastre de casa - caini si pisici (dupa plimbarile lor mai aduc cateodata cate o capusa!).
Locurile favorite sunt padurile umede, unde temperatura este cuprinsa intre 7 si 25 C, tufisurile, poienile unde razele soarelui sunt blinde si unde apa de ploaie sau roua persista mai multa vreme.
Capusa adulta poate fi vazuta cu ochiul liber si trebuie scoasa imediat (se pune o picatura de ulei pe ea si capusa isi da drumul singura); fiecare persoana care a scos o capusa de pe corpul sau trebuie sa consulte imediat un medic, mai ales daca apare o inrosire la locul muscaturii sau alte simptome "curioase" (dureri musculare, nas infundat, transpiratii etc. - asa numita "gripa de vara".
Capusele tinere, nimfele fiind foarte mici  nu se vad usor cu ochiul liber si din cauza aceasta cea mai mare parte a bonavilor de Lyme nu isi amitesc sa fi gasit o capusa pe ei. Muscatura capuselor tinere, arata ca un punct foarte mic pe piele, cat un varf de ac.
Inainte de a musca, capusa secreta o substanta anestezica, astfel ca majoritatea oamenilor nici nu simt cand sunt muscati!
In zonele acoperite cu par, mai ales la barbati, este foarte dificil de reperat o capusa.
Transmiterea bacreriei Borrelia este asigurata de femele si de pui de capusa (nimfele). Evitati tufisurile umede unde riscul de a gasi colonii de capuse este mare.
Nu strangeti capusa care v-a muscat intre degete! - in acest fel tot continutul din intestinele sale (continand microbi) trece in sangele Dvs.!
Nu folositi eter sau alt produs anstezice care o poate determina sa vomite sangele din abdomen in intepatura.
Daca ati incercat sa scoateti capusa cu o penseta si capul ei s-a rupt si a ramas in piele, mergeti de urgenta la medic! - acesta il va scoate printr-o mica incizie. Cu cat mergeti mai repede la medic, cu atat numarul de bacterii transmise va fi mai mic!
Daca capul ramane inca agatat pe piele trebuie dezinfectat foarte bine; acolo se va forma o infectie mica care se va vindeca rapid .
Daca capusa este fixata in locuri unde nu se poate indeparta de persoana in cauza trebuie cerut ajutorul celui mai apropiat medic.
Tineti minte data la care capusa a fost scoasa de pe corp! Urmariti aparitia oricaror simptome "curioase". (In alte tari capusa este analizata, stiindu-se astfel care au fost tulpinile de Bb din sangele ei - acest lucru faciliteaza alegerea antibioticului)
Trebuie observat apoi daca in zona unde a fost muscatura apar semne tipice - roseata, umflarea pielii in jurul piscaturii, semnele tipice ale infectiei Lyme apar imediat sau dupa cateva saptamani: simptome asemanatore cu cele de gripa, febra, dureri de cap, dureri in gat, ganglioni inflamati, oboseala marcata, dureri musculare, transpiratii abundente, etc.
Medicul trebuie consultat imediat dupa aparitia simptomelor, si antibioticul va fi prescris pentru 3-4 saptamani. Daca medicul in cauza nu cunoaste boala, adresati-va unui dermatolog sau, si mai bine, unui specialist in boli infectioase!

Tratamentul alopat in boala Lyme consta in cure repetate cu antibiotice in doze mari, combinate si schimbate la interval de 1-2 luni. Tratamentul este de lunga durata,uneori cativa ani,in functie de complicatiile aparute si de organele afectate, bolnavul fiind  examinat si investigat  la intervale de cel mult  6 luni .
Borrelioza afecteaza mai multe organe si sisteme din organism si de aceea , pe langa tratamentul alopat este necesar si un tratament naturist complementar.Pe langa un regim alimentar adecvat,bazat pe legume si fructe si o hidratare corespunzatoare,  este necesar si un tratament naturist complementar, pentru stimularea imunitatii, detoxifierea organismului, reducerea inflamatiilor, imbunatatirea circulatiei sanguine,  refacerea florei intestinale distruse de cura indelungata cu antibiotice, asigurarea functionarii normale a sistemului nervos 


Produse naturale CaliVita , tratament complementar in boala Lyme
Immunaid-3x1 capsule /zi
Omega- 3-6 capsule/zi
Probio Balance-3x1/ tablete/zi
Garlic Caps-3x1 capsule/zi
Resveratrol Plus-3x1 capsule/zi
Protect 4 Life -3x2 tablete/zi
Rhodiolin-3x1 capsule/zi

*Informaţiile de pe site nu  înlocuiesc diagnosticarea unui medic specialist. 
Medicamentele şi dozele mentionate au caracter informativ.Nu încercaţi să vă trataţi singuri, fără a fi sub îndrumare şi supraveghere medicală de specialitate! 



Am scris acest articol deoarece familia mea s-a confruntat cu aceasta boala nemiloasa, mai exact bunicul meu, care a fost la un pas de a ramane orb. Cauza? Borrelia! 
Filmuletele prezentate mai jos sunt ale bunicului, care a fost diagnosticat in luna noiembrie 2011 cu boala Lyme si sunt realizate prin microscopie in camp intunecat. Fusese tratat de glaucom ani de-a randul dar vederea se distrugea continuu, ajungand aproape la orbire. Disperarea bunicului, ca si a noastra, de a ramane orb, ne-a facut sa facem investigatii complete atunci cand ni s-a sugerat acest diagnostic, la auzul caruia am fost foarte sceptici, atat noi, cat si medicii carora le-am spus ca ar putea fi vorba de  boala Lyme. In momentul in care diagnosticul de Lyme a fost confirmat isi pierduse vederea aproape complet..  Dupa diagnosticare a urmat tratament cu antibiotice si produse de sustinere a organismului  slabit de boala si dupa 3 luni s-au vazut rezultate. Inca urmeaza tratament cu antibiotice care sunt schimbate la intervale de cateva luni, lupta cu aceasta boala , atat de putin cunoscuta si acceptata in Romania fiind  foarte grea si de durata. 


video7095 Spirochete
video7096 Spirochete
video7097 Spirochete

video7098 Gema
video7099 Gema

video7100Haemoplasma


Va puteti face programare pentru  microscopie in camp intunecat sunand la   0744208974, 0771291254.